# Ana Maria Catalina: ULise este mereu în cercetare. Rolul pe care şi l-a asumat dintotdeauna este să verifice terenul pe care urmează să mergem. Un rol foarte ... canin! În plus, de multe ori, el este şi cel care stabileşte direcţia în care o luăm! A propos de ploaie: acasă, nu iese din colibă pentru că plouă şi nu-i place; zilele trecute, la Durgău, când ne-a apucat ploaia, nu reuşeam să-l conving să vină sub copertină ca să nu-l ploaie!
# abbilbal: Din nourii furiosi a coborat o ploaie cu graunte de gheata. Din fericire, numai cat bobul de orez, din alta fericire, numai vreun sfert de ora.
# arcadia: Ne-am simţit ca în .... Arcadia! Sperăm să reuşim să mergem din nou pe-acolo, cât mai curând. Dacă ajungem la stânca ce se profilează undeva spre cea mai înaltă poziţie, de-acolo putem vedea, ca-n palmă, depresiunea Remetei. Merită osteneala!
Ulise a plecat in cautare de noi prieteni? Numai de nu l-ar ploua.
RăspundețiȘtergere# Ana Maria Catalina: ULise este mereu în cercetare. Rolul pe care şi l-a asumat dintotdeauna este să verifice terenul pe care urmează să mergem. Un rol foarte ... canin! În plus, de multe ori, el este şi cel care stabileşte direcţia în care o luăm!
RăspundețiȘtergereA propos de ploaie: acasă, nu iese din colibă pentru că plouă şi nu-i place; zilele trecute, la Durgău, când ne-a apucat ploaia, nu reuşeam să-l conving să vină sub copertină ca să nu-l ploaie!
Da' mă vecine, furioşi nouri erau de apriluş.
RăspundețiȘtergere# abbilbal: Din nourii furiosi a coborat o ploaie cu graunte de gheata. Din fericire, numai cat bobul de orez, din alta fericire, numai vreun sfert de ora.
RăspundețiȘtergereFaine poze! PS. De ce ma indemni sa beau lapte, pe blogul cu caini beti? mie nu-mi face bine laptele...Dar nici alcoolul, de un timp...
RăspundețiȘtergere# Daurel: Laptele nu îmbată, ci, dă doar euforia ... sătulului!
RăspundețiȘtergereErumoasa cararea, te imbie la drum...
RăspundețiȘtergere# arcadia: Ne-am simţit ca în .... Arcadia! Sperăm să reuşim să mergem din nou pe-acolo, cât mai curând. Dacă ajungem la stânca ce se profilează undeva spre cea mai înaltă poziţie, de-acolo putem vedea, ca-n palmă, depresiunea Remetei. Merită osteneala!
RăspundețiȘtergere