29 iun. 2010

Ne-a prins!

De curând, aşa cum ştiţi din raportul dat pe acest blog, Spre şi dinspre Cheile Turzii, am fost la Cheile Turzii.
Şi ne-a prins.
Ploaia şi Cristina!
De prima am uitat de mult.
A doua, nu ne lasă!
Tocmai ne-a trimis nişte poze, făcute la izvor, când îi dădeam pliante despre Turda.
Mai întâi, a pozat Guest Star-ul:
Uliiiiiiiiiiiiiiiiise!
 şi, apoi, m-a băgat şi pe mine în seamă:
 Notă: cu regret vă anunţ că ...
am uitat să vă anunţ că blogul a depăşit cifra rotundă de 5.000 de vizite!
mai veniţi şi vă promit că la 10.000 vă anunţ fix momentul!
Mulţumesc şi sper că mai găsiţi şi câte ceva pe plac şi nu veniţi numai din complezenţă!

23 iun. 2010

Iar ... diverse (5)

La cererea generală a publicului (nici vorbă, dar, ce frumos sună!?), iar ... diverse!

22 iun. 2010

Posibil blogroll

Bloguri care link-ează spre ZAMPObloguri, apud ZeList

18 iun. 2010

Înapoi, la Turda

După ce am bătut (prieteneşte, evident!) coclaurile din jurul Turzii, să ne întoarcem în oraş. Un oraş european, susţine Primarele nostru! Un biet sătuc de prin ... Anatolia, dacă ne luăm după imaginile cotidianului!
Turda - văzută de sus

Turda - văzută din centru
Anatolia, spuneam? Nu sunt omul care să vorbească fără să poată dovedi:
Q.e.d.!

15 iun. 2010

Spre şi dinspre Cheile Turzii

A relua ideea de prezentare a unei rezervaţii naturale, în aspectele ei "nemodernizate", este mult mai uşor de realizat când este vorba de Cheile Turzii.
În aval, până la Ciucaş (unde se poate ajunge din amonte cu maşina, este de-a dreptul splendid.
Chiar dacă tot se mai strecoară câte unul mai curajos până la firul apei, ca să împută zona cu duduitul boxelor şi fumul grătarelor, lăsând puzderia de gunoaie în urmă. Dar, asta este o altă problemă, pentru un alt blog.
Aici, doar imagini:
 Spre şi dinspre Cheile Turzii

 


11 iun. 2010

Alt Durgău

Durgău-l inaugurat de Elena este cu totul altul decât cel real, cel de dinafara gardului din plasă de sârmă.

Împreună cu Ulise, l-am bătut cu pasul, de nenumărate ori.

Haideţi, cu noi!

8 iun. 2010

Cina de gală a lui Ulise

Deşi îl chinuieşte o problemă de sănătate, Zamfir s-a lăsat convins să cinăm într-un cadru festiv. Nu am fost la nici un restaurant pentru câini (la Turda, încă nu există!), ci, acolo unde-mi place mie cel mai mult: la Durgău! Vă voi povesti în imagini:

Mai întâi, ne-am întâlnit cu Iulia. O bombonică de fetiţă, care a ţinut să fie fotografiată cu Cocolino al ei. Nu am înţeles de ce a strălucit o lacrimă în colţul ochiului lui Zamfir când a pozat-o ...

La Durgău, am cerut să mă pozeze şi pe mine, Ulise, chiar dacă nu am nici un cocolino! Zamfir n-a mai lăcrimat!

Acum, să vă arăt pe unde am stat (cam o oră, pe un pinten, deasupra lacurilor sărate).

Ce e minunat e că acum nu mai pasc oile şi iarba este splendidă. E o plăcere să înoţi prin ea!



Acesta a fost ambientul în care am luat cina: eu grăunţe câineşti, Zamfir nişte biscuiţi şi câteva frunze de salcâm! Chiar ca un ţap! Barbă are, frunze de salcâm mănâncă, ... Au dreptate "sifilizaţii imberbi" (ăia pe care nu-i lasă nevestele ori soacrele să-şi lase barbă!) când îl fac "ţap"! Pe cuvânt de câine: l-am văzut mâncând frunze de salcâm!
Am mai aruncat o privire asupra Durgău-lui nocturn şi am plecat acasă amândoi. A propos: de ce trebuie să se cheltuiască o groază de bani cu iluminarea zonei ... de vreme ce şi ziua este pustiu?!
- / / / -

Notă:

Bine că nu suntem în China: după ultima modă de-acolo, m-ar fi vopsit ... tigru!