Am spus deja: sunt foarte greu de prins, mai ales că, dacă stai să setezi aparatul, ori se mişcă şi a trecut gestul, mimica, situaţia, ori ... se sperie!
Zâua bunâ, Zână bună! Nu pot să-ţi stabilesc o ierarhie, pentru că atât copiii, cât şi fluturii, îţi dau mare bătaie de cap la tentativa de a-i surprinde cu aparatul de fotografiat. De-aceea, am o propunere de armistiţiu: hai, să-i punem ex aequo pe locul prim şi să căutăm alt obiect de dispută. Pace ţie, Comenatatoareo!
Noi doi n-o să avem dispute, Zamfire! :) Şi ştii de ce? Pentru că tu o să zici: no..ce să-i faci? calcă-n străchini şi se bagă-n seamă! aşa-s muierile! :)) gânduri bune şi noapte frumoasă!
Ai dreptate, - în primul rând, din cauza numelui tău! - apoi, pentru că din lunga mea experienţă de bărbat ştiu că, în orice dispută cu o femeie, noi avem ultimul cuvânt: Da, dragă! Să fii CU MINTE!
No, da-păi nu doar cochiii dau farmec şi viaţă chipurilor, ci şi o mustaţă căruntă are multe de spus, la fel ca şi scările aşezate cu tâlc în locuri tainice. Mai ales când totul iese fără prea multă regie.
Zamfire, copii am fost şi rămânem cât dorim. Mie mi-a plăcut să fiu copil şi m-am simţit bine în jurul lor. Dar sunt mulţi şi cei care nu mai doresc să fie copii şi fac pe maturii chiar dacă nu sunt. Şi bine ştii că a te zbengui, mai ales în aer liber, este o plăcere. Iar atunci cânt de zbenguieşti şi te văd "maturii" îţi reproşează că ai dat în mintea copiilor. Norocul meu că o am pe Ioana cu mine.
# arcadia: Nu e vorba de cei pe care i-am prins, ci, de cei pe care nu am reuşit să-i prind. Şi, sunt taaaaare mulţi! Nu înţeleg cuvântul "îmbătrânit"! Nu vreau să am decât 19 ani!
# arcadia: Mulţumesc. M-ai liniştit. În privinţa vârstei, voi aplica "principiul feminin de declarare a vârstei": "La declararea vârstei, o femeie are voie să scadă, din vârsta reală, orict, cu singura pretenţie să nu uite să lase între vârsta ei şi cea a copilului său, măcar ... nouă luni!". Eu pot face acelaşi lucru, doar dacă rămân un pic mai în vârstă decât ... Prietenul meu! În privinţa sănătăţii: ce-mi doreşti mie, să ai parte ... dublu!
Puritate, inocenţă şi o sursă inepuizabişă de inspiraţie. Te uiţi în ochii lor şi este suficient pentru inspiraţie. Candoarea te învăluie şi bucuria îţi asediază sufletul.
Ultimul "copil" din seria de imagini este un bunic blajin, care s-a ridicat, de pe scăunelul pe care stătea, ca să îmi dea bineţe şi a acceptat să-mi pozeze. Sufleteşte era mai blând decât un copil. Tânjea după nepoţii care nu erau pe-acasă.
...imagini, senzatii si stari sufletesti imposibil de transpus in cuvinte, uneori :)
RăspundețiȘtergereAm spus deja: sunt foarte greu de prins, mai ales că, dacă stai să setezi aparatul, ori se mişcă şi a trecut gestul, mimica, situaţia, ori ... se sperie!
RăspundețiȘtergeredecât un fluture tot îs un pic mai uşor de prins!
RăspundețiȘtergerela cât mai multe imagini pe plac! :)
zâua bună, Zamfire!
Zâua bunâ, Zână bună!
RăspundețiȘtergereNu pot să-ţi stabilesc o ierarhie, pentru că atât copiii, cât şi fluturii, îţi dau mare bătaie de cap la tentativa de a-i surprinde cu aparatul de fotografiat. De-aceea, am o propunere de armistiţiu: hai, să-i punem ex aequo pe locul prim şi să căutăm alt obiect de dispută.
Pace ţie, Comenatatoareo!
Noi doi n-o să avem dispute, Zamfire! :)
RăspundețiȘtergereŞi ştii de ce? Pentru că tu o să zici: no..ce să-i faci? calcă-n străchini şi se bagă-n seamă! aşa-s muierile! :))
gânduri bune şi noapte frumoasă!
Ai dreptate,
RăspundețiȘtergere- în primul rând, din cauza numelui tău!
- apoi, pentru că din lunga mea experienţă de bărbat ştiu că, în orice dispută cu o femeie, noi avem ultimul cuvânt: Da, dragă!
Să fii CU MINTE!
No, da-păi nu doar cochiii dau farmec şi viaţă chipurilor, ci şi o mustaţă căruntă are multe de spus, la fel ca şi scările aşezate cu tâlc în locuri tainice. Mai ales când totul iese fără prea multă regie.
RăspundețiȘtergere# abbilbal: Spre încheierea ciclului, apropiindu-ne de ţărâna din care am izvorât, redevenim ce am fost în apropierea ei: copii!
RăspundețiȘtergereZamfire, copii am fost şi rămânem cât dorim. Mie mi-a plăcut să fiu copil şi m-am simţit bine în jurul lor. Dar sunt mulţi şi cei care nu mai doresc să fie copii şi fac pe maturii chiar dacă nu sunt. Şi bine ştii că a te zbengui, mai ales în aer liber, este o plăcere. Iar atunci cânt de zbenguieşti şi te văd "maturii" îţi reproşează că ai dat în mintea copiilor. Norocul meu că o am pe Ioana cu mine.
RăspundețiȘtergereAm învăţat că nu trebuie să te intereseze ce spun cei care se cred prea maturi ori fac doar pe scorţoşii!
RăspundețiȘtergereIoana mea se numeşte ... Ulise!
Bre, nush de ce va plangeti, ca fluturii si copiii mei stau cuminti la poze... Or fi imbatranit ei? Sau eu, de am rabdare sa-i astept? :D
RăspundețiȘtergere# arcadia: Nu e vorba de cei pe care i-am prins, ci, de cei pe care nu am reuşit să-i prind. Şi, sunt taaaaare mulţi! Nu înţeleg cuvântul "îmbătrânit"! Nu vreau să am decât 19 ani!
RăspundețiȘtergereSanatos sa fii, la cei mereu 19 ani ai tai!
RăspundețiȘtergereImbatranit inseamna cand ai 19 ani jumate. Dar tie n-o sa ti se intample, deci na-i a te teme! :))
# arcadia: Mulţumesc. M-ai liniştit.
RăspundețiȘtergereÎn privinţa vârstei, voi aplica "principiul feminin de declarare a vârstei": "La declararea vârstei, o femeie are voie să scadă, din vârsta reală, orict, cu singura pretenţie să nu uite să lase între vârsta ei şi cea a copilului său, măcar ... nouă luni!".
Eu pot face acelaşi lucru, doar dacă rămân un pic mai în vârstă decât ... Prietenul meu!
În privinţa sănătăţii: ce-mi doreşti mie, să ai parte ... dublu!
Puritate, inocenţă şi o sursă inepuizabişă de inspiraţie. Te uiţi în ochii lor şi este suficient pentru inspiraţie. Candoarea te învăluie şi bucuria îţi asediază sufletul.
RăspundețiȘtergereZi plină de frumos!
Este motivul pentru care eşti mereu tentat să apeşi pe declanşator.
RăspundețiȘtergereCopii is frumosi dar ultimul nu prea ii copil.
RăspundețiȘtergereUltimul "copil" din seria de imagini este un bunic blajin, care s-a ridicat, de pe scăunelul pe care stătea, ca să îmi dea bineţe şi a acceptat să-mi pozeze.
RăspundețiȘtergereSufleteşte era mai blând decât un copil. Tânjea după nepoţii care nu erau pe-acasă.
Copiii is faini si se vede ca ti-s dragi. Bravo domnu zamfir.
RăspundețiȘtergereIti plac copiii. Sunt deliciosi cum ii prinzi tu.
RăspundețiȘtergere# Gheorghe şi ioana: Copiii nu se poate să nu-ţi fie dragi! Mă bucur când reuşesc să "prind" câte unul! Mă bucur că şi voi vă bucuraţi!
RăspundețiȘtergere