Astăzi, nu-mi pot reprima
gândul care se îndreaptă spre polonezi. Nu voi scrie, aici şi acum, nici un eseu despre legăturile mele cu reprezentanţi ai acestui popor. Cu gândul la ei, mi-am impus o pauză în activităţi şi am ieşit la Durgău. Din hamac, am asultat ceva muzică liniştitoare, inclusiv Chopin, şi am încercat să mă odihnesc.
Cu fruntea plecată
în memoria celor ucişi
de avionul prăbuşit la Smolensk,
... lângă Katyn!
Vă voi oferi imagini cu flori, verdeaţă şi un bun Prieten! Nişte
imagini ... hamaciene!