Puradei (1)

Ziua de 19 februarie a fost zi în care am fost "în mijlocul reprezentanţilor etniei rrome" (ca să-l mulţumesc şi pe consilierul care se revoltase când am folosit cuvântul "puradei" pentru nişte ţigănuşi cuminţi, jucăuşi, delicioşi în dansul lor tradiţional! aseară am discutat cu respectivul şi, se pare că a înţeles bunele mele intenţii).
Am fost aproape toată ziua între ţigani.
La spectacolul-concurs al copiilor, la şedinţa festivă cu tentă politică şi la balul lor, al ţiganilor.
De regulă, sunt agresat verbal. Am reuşit să conduc evenimentele şi nu am avut parte, încă?!, de mai mult.
Durerea mea a fost că am resimţit fiori când eram înconjurat de ţigani, chiar când lucram în folosul lor!
Am fost aproape toată ziua printre ţigani şi vă aduc, în câteva postări, chipuri, care mai de care mai interesante, copii şi mai vârstnici, candizi şi băţoşi, ...
Dacă din postările mele veţi înţelege că nu absolut toţi ţiganii sunt de dispreţuit, înseamnă că nu am pierdut ziua!
Mai ales copiii nu trebuie să poarte stigmatul faptelor celor pe care nici măcar nu-i cunosc.
Să nu uităm că, uscături ... avem destule şi printre români!