De, ce sa spun? Femeile- adultele, nu par a fi mult prea diferite de altele. Barbatul din ultima fotografie atrage , categoric, atentia. Nu este fioros. Pentru ca nu vrea sa para.
Nu înţeleg de ce ar trebui să pară "fioros". Ţiganii sunt Oameni. Un pic altfel, ca aspect şi comportament, datorită originii diferite de a noastră. Cel din imagine este un pic stresat de faptul că trebuie să stea băţos pentru fotografia de familie. Tot in-topic: expresiile "vă rog", scuzaţi", "bună ziua" şi "mulţumesc" le-am auzit la tot pasul în Germania. La noi, mai mult de la ţigani, decât de la români!
Da, s-ar putea sa am niste prejudecati in legatura cu aspectul- palarie, mustata, privire fixa. Genul care nu sta prea mult pe ganduri, cand ceva , cat de mic, supara. Nu neaparat culoarea pielii ar conta. Tipul. Personalitatea. Am citit , nu chiar de curand, ' Taina stelelor'- Dan Claudiu Tanasescu. Grea, dar fascinanta viata duc oamenii astia. Mi-a trecut asa, ca o strafulgerare prin minte- daca pentru o zi as fi trait intr-o satra?
Prejudecăţi, am şi eu, evident. Doar că, mie îmi este mai uşor să le cenzurez: vreo patru decenii am purtat plete şi barbă, tocmai ca să dovedesc lipsa de temeinicie a asocierii "bărbos = derbedeu" sau "pletos = om de nimic"! Din păcate, şi astăzi, orice gunoi crede că are dreptul să se ridice şi să mă arate cu degetul lui jegos: uite un bărbos, uite un pletos! Nu contează că se ridică din mocirlă, la propriu sau la figurat, nu contează că-ş sprijină de zid beţivia, ... Am avut ocazia, în adolescenţă, să dormim toată familia găzduiţi de o familie de lingurari. În casă ori în curte, puteai scăpa pâinea pe jos şi să o ridici să o mănânci! Tata inginer, mama profesoară, au acceptat invitaţia de a ne găzdui a lingurarilor. Şi eu mi-am dorit "o zi în şatră". În toamnă, am fost la un pas. Doar că, până am găsit eu timpul disponibil, şatra plecase! Poate revin la vară!
Fiecare dintre noi suntem irepetabili, unici în felul nostru. Fiecare dintre noi este interesant, ca aspect, cultură, înclinaţii, ... Trebuie doar să fim descoperiţi!
eu am avut sansa sa traiesc o vara intr/o satra de zlatari din Jilava in Balta Brailei.....daca treci peste prejudecati realizezi ca sunt oameni ca toti oamenii cu povesti de viata, cu reguli si norme nescrise....cu o istorie uitata, dar au farmecul lor.......ca sa ii accepti trebuie sa le cunosti diversitatea in functie de neam, noi ne/am invatat doar sa etichetam si sa generalizam........dezaprobam ceea ce nu cunoastem si nu intelegem........au avut o istorie grea plina de privatiuni pe care inca o taraie dupa ei. Ceilalti i/au eliberat de mult dar multi mai sunt inca robi in sufletul lor. Ma gandesc ca si agresivitatea si lipsa de respect a normelor este un mod de a atrage atentia dar si o revolta ca nu sunt decat tolerati chiar daca ne batem cu pumnii in piept si spunem ca nu/i discriminam......de fapt sunt mai mult tolerati.....
Am povestit deja despre cum am înnoptat într-o casă de lingurari. Astă-vară am discutat cu nişte spoitori (parcă, aşa se numesc cei care lucrează arama). De curând m-a sunat unul dintre ei. Puţini români îmi vorbesc la telefon cu atâta respect, cum mi-a vorbit ţiganul. Îmi pare rău că nu am cum să-l ajut acum. Sper să am prilejul să mă revanşez la vară.
De, ce sa spun? Femeile- adultele, nu par a fi mult prea diferite de altele. Barbatul din ultima fotografie atrage , categoric, atentia.
RăspundețiȘtergereNu este fioros. Pentru ca nu vrea sa para.
Nu înţeleg de ce ar trebui să pară "fioros". Ţiganii sunt Oameni. Un pic altfel, ca aspect şi comportament, datorită originii diferite de a noastră. Cel din imagine este un pic stresat de faptul că trebuie să stea băţos pentru fotografia de familie.
RăspundețiȘtergereTot in-topic: expresiile "vă rog", scuzaţi", "bună ziua" şi "mulţumesc" le-am auzit la tot pasul în Germania. La noi, mai mult de la ţigani, decât de la români!
Da, s-ar putea sa am niste prejudecati in legatura cu aspectul- palarie, mustata, privire fixa. Genul care nu sta prea mult pe ganduri, cand ceva , cat de mic, supara.
RăspundețiȘtergereNu neaparat culoarea pielii ar conta. Tipul. Personalitatea.
Am citit , nu chiar de curand, ' Taina stelelor'- Dan Claudiu Tanasescu. Grea, dar fascinanta viata duc oamenii astia. Mi-a trecut asa, ca o strafulgerare prin minte- daca pentru o zi as fi trait intr-o satra?
Prejudecăţi, am şi eu, evident. Doar că, mie îmi este mai uşor să le cenzurez: vreo patru decenii am purtat plete şi barbă, tocmai ca să dovedesc lipsa de temeinicie a asocierii "bărbos = derbedeu" sau "pletos = om de nimic"!
RăspundețiȘtergereDin păcate, şi astăzi, orice gunoi crede că are dreptul să se ridice şi să mă arate cu degetul lui jegos: uite un bărbos, uite un pletos! Nu contează că se ridică din mocirlă, la propriu sau la figurat, nu contează că-ş sprijină de zid beţivia, ...
Am avut ocazia, în adolescenţă, să dormim toată familia găzduiţi de o familie de lingurari. În casă ori în curte, puteai scăpa pâinea pe jos şi să o ridici să o mănânci! Tata inginer, mama profesoară, au acceptat invitaţia de a ne găzdui a lingurarilor.
Şi eu mi-am dorit "o zi în şatră". În toamnă, am fost la un pas. Doar că, până am găsit eu timpul disponibil, şatra plecase! Poate revin la vară!
Interesante pirandele. Fără prejudecăţi şi discriminări, aşa ne stă bine.
RăspundețiȘtergereFiecare dintre noi suntem irepetabili, unici în felul nostru. Fiecare dintre noi este interesant, ca aspect, cultură, înclinaţii, ... Trebuie doar să fim descoperiţi!
RăspundețiȘtergereeu am avut sansa sa traiesc o vara intr/o satra de zlatari din Jilava in Balta Brailei.....daca treci peste prejudecati realizezi ca sunt oameni ca toti oamenii cu povesti de viata, cu reguli si norme nescrise....cu o istorie uitata, dar au farmecul lor.......ca sa ii accepti trebuie sa le cunosti diversitatea in functie de neam, noi ne/am invatat doar sa etichetam si sa generalizam........dezaprobam ceea ce nu cunoastem si nu intelegem........au avut o istorie grea plina de privatiuni pe care inca o taraie dupa ei. Ceilalti i/au eliberat de mult dar multi mai sunt inca robi in sufletul lor. Ma gandesc ca si agresivitatea si lipsa de respect a normelor este un mod de a atrage atentia dar si o revolta ca nu sunt decat tolerati chiar daca ne batem cu pumnii in piept si spunem ca nu/i discriminam......de fapt sunt mai mult tolerati.....
RăspundețiȘtergereAm povestit deja despre cum am înnoptat într-o casă de lingurari. Astă-vară am discutat cu nişte spoitori (parcă, aşa se numesc cei care lucrează arama). De curând m-a sunat unul dintre ei. Puţini români îmi vorbesc la telefon cu atâta respect, cum mi-a vorbit ţiganul. Îmi pare rău că nu am cum să-l ajut acum. Sper să am prilejul să mă revanşez la vară.
RăspundețiȘtergere