Nepăcăleli

Pentru că mâine este Ziua internaţională a păcălelilor, am scuturat traista cu imagini şi vă aduc câteva 101% reale:

Ne revedem după ce ne întoarcem de la Cânepişte. Sigur, tolba cu imagini va fi foarte plină!

Spre şi dinspre Cheile Turzii

A relua ideea de prezentare a unei rezervaţii naturale, în aspectele ei "nemodernizate", este mult mai uşor de realizat când este vorba de Cheile Turzii.
În aval, până la Ciucaş (unde se poate ajunge din amonte cu maşina, este de-a dreptul splendid.
Chiar dacă tot se mai strecoară câte unul mai curajos până la firul apei, ca să împută zona cu duduitul boxelor şi fumul grătarelor, lăsând puzderia de gunoaie în urmă. Dar, asta este o altă problemă, pentru un alt blog.
Aici, doar imagini:

 Spre şi dinspre Cheile Turzii

 

Cina de gală a lui Ulise

Deşi îl chinuieşte o problemă de sănătate, Zamfir s-a lăsat convins să cinăm într-un cadru festiv. Nu am fost la nici un restaurant pentru câini (la Turda, încă nu există!), ci, acolo unde-mi place mie cel mai mult: la Durgău! Vă voi povesti în imagini:

Mai întâi, ne-am întâlnit cu Iulia. O bombonică de fetiţă, care a ţinut să fie fotografiată cu Cocolino al ei. Nu am înţeles de ce a strălucit o lacrimă în colţul ochiului lui Zamfir când a pozat-o ...

La Durgău, am cerut să mă pozeze şi pe mine, Ulise, chiar dacă nu am nici un cocolino! Zamfir n-a mai lăcrimat!

Acum, să vă arăt pe unde am stat (cam o oră, pe un pinten, deasupra lacurilor sărate).

Ce e minunat e că acum nu mai pasc oile şi iarba este splendidă. E o plăcere să înoţi prin ea!



Acesta a fost ambientul în care am luat cina: eu grăunţe câineşti, Zamfir nişte biscuiţi şi câteva frunze de salcâm! Chiar ca un ţap! Barbă are, frunze de salcâm mănâncă, ... Au dreptate "sifilizaţii imberbi" (ăia pe care nu-i lasă nevestele ori soacrele să-şi lase barbă!) când îl fac "ţap"! Pe cuvânt de câine: l-am văzut mâncând frunze de salcâm!

Am mai aruncat o privire asupra Durgău-lui nocturn şi am plecat acasă amândoi. A propos: de ce trebuie să se cheltuiască o groază de bani cu iluminarea zonei ... de vreme ce şi ziua este pustiu?!

- / / / -

Şi-am scris această carte eu,
Căprarul ... Ulise.

Notă:

Bine că nu suntem în China: după ultima modă de-acolo, m-ar fi vopsit ... tigru!

Iar ... diverse!?

Chiar aşa: iarăşi, diverse?! Răspuns: Da!

 

Recuperarea duminicii

Duminică, pornisem spre Cheile Turzii. Ca de-obicei, echipa de ecologişti - Ulise & Zamfir - a ales un drum nu prea bătut, spre a mai culege imagini ale frumuseţilor naturii şi ale gropilor de gunoaie neoficiale. Un incident, ne-a oprit din participarea, alături de grupul de mici ecologişti de la Şcoala "Andrei Şaguna" şi alte şcoli, coordonaţi de Slow Food Turda şi de Fundaţia "Potaissa", la un şirag de acţiuni specifice iubitorilor de natură.
Am primit de la prof. Monica Duca o relatare a întâmplărilor respective.

Şi 1 şi 8 şi Martie

Şi 1 şi 8 şi Martie, reprezintă cea mai grea perioadă a anului pentru noi,.bărbaţii.
Eu scap cu un complex de două pictoriale cu viitoare femei şi cu ceva flori, peste care pun, ca cireaşa pe tort, un strop de azur.

 

  

  

  

  

 

 

  

  

 

Vine, vine, Primăvara!

Ulise m-a trimis în căutarea Primăverii. Că, lui aşa-i miroase: vine Primăvara!

Şi, în cele din urmă, am găsit şi confirmarea:

 

Să aveţi o Primăvară frumoasă ... în fiecare anotimp!

Diverse ... ţigăneşti

Şi "diversele" sunt tot de vineri, deci, tot ţigăneşti.

 

  

  

  

 

M-am uitat în oglindă: nu-s mai negru. Am verificat şi cerul gurii. Nici o modificare. Ulise s-a jucat azi cu mine, deci, nici la suflet nu m-am înnegrit.
Deci, nu e nici un pericol dacă respectaţi ţiganii. Cei care sunt, oameni, evident!

Pirande