Amintiri din ... hălăduială - continuare

 

Amintiri din ... hălăduială

Auto-cultul personalităţii

Zilele trecute, un adolescent m-a întrebat, curios să afle ce-i aia cultul personalităţii, despre care a auzit, mai ales legat de iepoca de aur.

Ce-l mai clar, mai răspicat şi mai inteligibil mod de a lămuri o problemă este cea realizată prin imagini (apud Larousse, care susţine că o imagine valorează cât o mie de cuvinte!):

Picături (continuare)

Printre picăturile de treburi serioase, s-au strecurat şi imagini faine! Tot ca nişte picături!

Picături

Printre picăturile de treburi serioase, s-au strecurat şi imagini faine! Tot ca nişte picături!

Spectatori

Vineri, la Câmpia Turzii, am remarcat faptul că, nu numai artiştii şi sportivii sunt frumoşi, ci, şi spectatorii:

Arieş, ce curgi la vale (3)

În prag de week-end, vă ofer coda din Simfonia Arieşului.
Să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai agreabil!

Arieş, ce curgi la vale (2)

Arieş, ce curgi la vale

Nuferi galbeni îl încarca

Lacul codrilor albastru, nuferi galbeni îl încarca ...
Mi-am amintit aceste versuri eminesciene, privind ... ceea ce vedeţi mai jos:

Revenire la diverse (3)

Revenire la diverse (2)

Revenire la diverse

Măgarilor!

În postarea Turda la mijloc v-am prezentat trei mijloace de transport.
Nu încercaţi să stabiliţi vreo legătură între aceşti termeni. Este doar o coincidenţă. Spaniolul foloseşte bicicleta. Kuwaitienii, cabrioletul. Iar, poienarul, măgarii.

De multe ori jignim animalele comparându-le cu oamenii.

Nepretenţioşi, răbdători, cei doi măgari trag căruţa cu bidoanele de lapte, goale ori pline, după voia conducătorului ... hipo (o fi valabil termenul, prin definiţie, cabalin ... la măgari?).

IAR N-Am stare

Sătul şi disperat de alergătura, cam fără rost, din ultimele zece zile, azi ne-am legat şi am plecat. Noi, echipa Ulise & Zamfir, am hălăduit mai bine de nouă ore.

Primul pas: un popas la Kanu, să-mpărţim grăunţele cu el şi cu încă doi mai mititei.

Apoi, Durgăul. Partea nedistrusă de "modernizări". Şi am traversat drumul spre Ploscoş.

Şi alte câteva dealuri prelungi.

Şi Pârâul Fânaţelor, şi Valea Racilor.

Şi drumul naţional şi pe cel al Holcim-ului, ...

Şi ne-am oprit, de mai multe ori, cărând biroul şi paznicul lui, în diferite locaţii.



Mereu împreună cu prietenul, Ulise.

Chiar şi sub poala pinilor de deasupra fostei Cariere de argilă a Cimentului.



O ultimă bălăceală în bălţile întâlnite pe coclaurile bătute astăzi. Când am întâlnit prima stradă cu arătură pe mijloc, ne-am dat seama că am revenit la Turda!

Nu cred că mai are rost să vă descriu bucuria celor nouă ore de hălăduială. Am luat şi câţiva pumni în gură (rog neprietenii să nu se bucure degeaba: au fost pumni cu mure coapte!).