# abbilbal: Mă bucur că suntem de-acord. Aceste imagini sunt numai câteva (foarte puţine) din cele (foarte multe!) văzute de subiectivul meu ochi şi de obiectivul aparatului ce-mi atârnă, mereu, ca o talangă, de gât!
# se-cret: Mai facem şi excepţii ca să nu fim acuzaţi de discriminare. Mâţele ne sunt atât de dragi încât ne vine să le mâncăm. Natur ori pane, indiferent!
Eeee, glumeam și eu. Îmi plac firișoarele de apă, pierdute printre ierburi. Ador potecile, și nu este o metaforă, au ceva tainic, seamănă cu femeile, n-o știu de la mine, am descoperit-o citindu-l pe Hogaș..de atunci am o nostalgie a potecilor rătăcite. Băiețelul ăla, săracu, a înghețat- așa erau, pe vremuri, pionierii . De fapt, ai ” prins „ un colț de lume!
# INCERTITUDINI: Evident că am răspuns şi eu tot în glumă. Mă bucur că-ţi plac imaginile. Hai, să dezvălui un secret: de-aceea le postez! Ca să vă bucur pe cei care nu aveţi posibilitatea de a le vedea în realitate! Băieţelul era mândru de planşa realizată. Nu am înţeles de ce se mândrea cu Hollywood şi nu cu Turda, dar, asta este altă poveste.
Chiar că-s faine imaginile vecine.
RăspundețiȘtergereNoa serbus şi noapte bună
# abbilbal: Mă bucur că suntem de-acord. Aceste imagini sunt numai câteva (foarte puţine) din cele (foarte multe!) văzute de subiectivul meu ochi şi de obiectivul aparatului ce-mi atârnă, mereu, ca o talangă, de gât!
RăspundețiȘtergereTe-a pozat Ulise?
RăspundețiȘtergereMă bucură că au acces și motanii pe acest blog :D.Toată recunoștința lui Ulise pentru bunătatea lui.
RăspundețiȘtergereNoa serbus vecine. Am mai făcut ceva arnajamente prin Bălgrad. De acum chiar că-i ho!
RăspundețiȘtergere# INCERTITUDINI: Această taină a echipei U & Z ai putea-o dezlega numai ... hălăduind alături de noi! Am zis!
RăspundețiȘtergere# se-cret: Mai facem şi excepţii ca să nu fim acuzaţi de discriminare. Mâţele ne sunt atât de dragi încât ne vine să le mâncăm. Natur ori pane, indiferent!
RăspundețiȘtergere# abbilbal: Ştiam eu că eşti ocoş!
RăspundețiȘtergereEeee, glumeam și eu.
RăspundețiȘtergereÎmi plac firișoarele de apă, pierdute printre ierburi. Ador potecile, și nu este o metaforă, au ceva tainic, seamănă cu femeile, n-o știu de la mine, am descoperit-o citindu-l pe Hogaș..de atunci am o nostalgie a potecilor rătăcite.
Băiețelul ăla, săracu, a înghețat- așa erau, pe vremuri, pionierii .
De fapt, ai ” prins „ un colț de lume!
# INCERTITUDINI: Evident că am răspuns şi eu tot în glumă.
RăspundețiȘtergereMă bucur că-ţi plac imaginile. Hai, să dezvălui un secret: de-aceea le postez! Ca să vă bucur pe cei care nu aveţi posibilitatea de a le vedea în realitate!
Băieţelul era mândru de planşa realizată. Nu am înţeles de ce se mândrea cu Hollywood şi nu cu Turda, dar, asta este altă poveste.
Frumoase poze din frumoase clipe!
RăspundețiȘtergere