Sătul şi disperat de alergătura, cam fără rost, din ultimele zece zile, azi ne-am legat şi am plecat. Noi, echipa Ulise & Zamfir, am hălăduit mai bine de nouă ore.

Primul pas: un popas la Kanu, să-mpărţim grăunţele cu el şi cu încă doi mai mititei.
Apoi, Durgăul. Partea nedistrusă de "modernizări".

Şi am traversat drumul spre Ploscoş.
Şi alte câteva dealuri prelungi.
Şi Pârâul Fânaţelor, şi Valea Racilor.
Şi

drumul naţional şi pe cel al Holcim-ului, ...
Şi ne-am oprit, de mai multe ori, cărând biroul şi paznicul lui, în diferite locaţii.

Mereu împreună cu prietenul, Ulise.

Chiar şi sub poala pinilor de deasupra fostei Cariere de argilă a Cimentului.
O ultimă bălăceală în bălţile întâlnite pe coclaurile bătute astăzi.

Când am întâlnit prima stradă cu arătură pe mijloc, ne-am dat seama că am revenit la Turda!
Nu cred că mai are rost să vă descriu bucuria celor nouă ore de hălăduială. Am luat şi câţiva pumni în gură (rog neprietenii să nu se bucure degeaba: au fost pumni cu mure coapte!).