Aveam vreo dou'ş'ceva de ani când am citit
(eram pe o bancă din părculeţul din faţa Casei Albe din Satu Mare, unde m-a adus barza!) un poem. Au trecut peste trei decenii de-atunci, dar ... tot fascinat de ideea lui Nichita Stănescu sunt.
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopata puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
Nu de mult, conversând cu o graficiană, pe net, i-am mărturisit că nu am găsit, încă, pe nimeni care să-şi adune curajul pentru a ilustra Poem-ul. Astăzi, am primit un desen care răspunde dorinţei mele. Nu mi se pare suficient de romantic realizat, dar ..
îmi place!