# abbilbal: Realitatea a fost cam ... exact invers. Pe de-o parte, Ulise a fost educat în spirit paşnic. Pe de-alta, de la necazul de anul trecut a devenit mai fricos. Un tembeluţel de cioban tinerel a chemat câinii tocmai când treceam pe pod. Câinii nu puteau trece decât, şi ei, tot pe pod. Cu Ulise lipt de piciorul meu, i-am dominat cu vorba aspră, tunătoare, şi am cerut tembeluţului să-i strunească şi el. Jmekerul credea că mă voi speria şi voi scăpa vreo sticlă de junars pentru că "m-a salvat"! Omenia românească, ce p... mea!
Dacă-i bob de andi de ce n-ar fi şi fir de zamfir?:)))
RăspundețiȘtergere# ela roseni: Chiar aşa. Aşa şi a fost ... Firicel îmi era diminutivul, cam până am âmplinit 19 ani pentru prima oară în viaţă!
RăspundețiȘtergereNoa serbus. Nu staţi rău cu cânii pe drum. Norocul tău că l-ai avut ortac pe Ulise
RăspundețiȘtergere# abbilbal: Realitatea a fost cam ... exact invers. Pe de-o parte, Ulise a fost educat în spirit paşnic. Pe de-alta, de la necazul de anul trecut a devenit mai fricos.
RăspundețiȘtergereUn tembeluţel de cioban tinerel a chemat câinii tocmai când treceam pe pod. Câinii nu puteau trece decât, şi ei, tot pe pod. Cu Ulise lipt de piciorul meu, i-am dominat cu vorba aspră, tunătoare, şi am cerut tembeluţului să-i strunească şi el. Jmekerul credea că mă voi speria şi voi scăpa vreo sticlă de junars pentru că "m-a salvat"!
Omenia românească, ce p... mea!