Sătul de viaţă, am aruncat o privire spre Cer, printre sârme şi dâre de avioane, şi am văzut că-i vreme de hălăduială. M-am deconectat de toate problemele, cele cu soluţie şi cele insurmontabile, şi m-am legat de Prietenul meu Ulise. Am trecut strada, nu am băgat în seamă părculeţul, ci, am luat-o pieptiş pe Călăraşilor. Am salutat bătrâna salcie care şi-a înnoit diadema de lăstari, ne-am întâlnit cu un vecin, grenadier paşnic şi, după un popas de salut adresat lui Kanu, Husky-ul siberian cu ochi de peruzea (însoţit de tradiţionalul biscuit!), am trecut coama dealului şi am revăzut Durgăul nostru drag.
Noa serbus.
RăspundețiȘtergereFotografiile tale emană mireasmă de pământ reavăn şi îndemn la ducă.
sesi la mine cerul real e mai mult szenin de citeva zile,m eu nu am reusit sa deghet nimic, dimpotriva;
RăspundețiȘtergerealtii, din realul apropiat si cotitian m-au ajutat sa ramin ttot crispata;
nu toti au parte de un prieten fidel cum e Ulise, o pipa cu tutun adevarat si de un biscuit....
o primavara frumoasa sa aveti toti, citi sunteti in aceste poze si in aceste bloguri, printre care, zau ca ma incurc...
:)
# abbilbal: Nu eram în cea mai grozavă formă, dar, mirosea a Primăvară şi nu am mai rezistat. Am dat startul la sezonul de hălăduieli!
RăspundețiȘtergere# anamariadeleanu: Cu Ulise, ai nimerit-o. Cu pipa nu am ce face: întâi trebuie să fac rost de bani pentru pâine, apoi, pentru tutun. La toamnă voi culege pănuşi şi musteţe de porumb!
RăspundețiȘtergereCând vrei să te încurci printre blogurile mele, anunţă-mă ca să fiu pe-aproape şi să te prind în braţe când te vei împiedica!
Cu pozele tale topeşti orice gheaţă. Unde-i gheaţa?
RăspundețiȘtergere# Florina: În unele imagini se poate vedea o pojghiţă de gheaţă ce persista pe lac.
RăspundețiȘtergere